De curand am citit trilogia, "Pe Calea lui Zamolxe" de Octavian Sarbatoare.
In aceasta lucrare practic se denigreaza imaginea crestinismului, punandu-se accent pe Zamolxianism; mai exact se spune ca "Dumnezeul evreilor" este un Zeu avid de sange, argumentul central fiind faptul ca Dumnezeu si-a ucis propriul fiu pentru ca prin sangele Lui sa ne salveze pe noi, ceea ce nu este fals.
Intrebarea pe care si-o pune autorul (dimpreuna cu ceilalti preoti Zamolxieni -dupa cum singuri s-au denumit) este: De ce trebuia ca iertarea sa se realizeze prin jertfa de sange ?
Autorul povesteste cateva intamplari "inaltatoare", dupa cum spune chiar el; momente in care el si ceilalti protagonisti intra in legatura cu vechi zei si zane (zeitele din mitologia romaneasca).
Intreaga actiune a celor trei carti se concentreaza in jurul focului lui Zamolxe (focul inchinat lui Zamolxe), aceasta fiind cea mai simpla si in acelasi timp cea mai buna metoda de a relationa constient cu Zamolxe (zeitatea suprema a dacilor).
Totusi, autorul recunoaste ca Zamolxe a fost si el un om, dar a renuntat la ceea ce ii putea oferi lumea materiala alegand sa se dedice cunoasterii divinului, in final obtinand intelepciunea, si odata cu ea, o putere care il facea sa para un zeu; practic a devenit Dumnezeu-Om.
Autorul spune ca etimologia cuvantului "Dumnezeu", are legatura cu Zamolxe, si anume, Dumnezeu se poaste separa in "Domnul...Zeu" (adica Zamolxe), ceea ce nu contest si sunt deacord ca unele elemente ale religiei dacice s-au pastrat chiar si dupa crestinarea pamanturilor vechilor Daci.
Totusi nu sunt deacord ca Dumnezeul crestinilor ar fii un Zeu insetat de sange; in spalmi se spune clar: "Eu am spus: dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preainalt".
Este adevarat ca Isus a suportat calvarul, dar a facut ca un exemplu; noi toti ne ducem crucea in viata; experiente lui Hristos este un mesaj adresat celor care il accepta pe El, si anume: indiferent cat ar fi de greu, daca sti pe ce stanca stai, nu ar trebui sa te intoarca nimic din drumul tau.
Stanca in acest caz nu este neaparat Hristos, cat recunoasterea a cine este El de fapt.
Dupa cum spune Psalmul, toti suntem dumnezei, dar oare avem curajul sa ne asumam acest Adevar ?
Isus nu a fost ucis pentru ca se considera Fiul lui Dumnezeu ci, pentru ca invataturile Lui loveau in chiar religia practicata de rabini, iar acestia au considerat probabil, ca acceptandul pe Hristos si-ar fii pierdut privilegiile.
Isus a avut un ideal, El a promovat legea iubirii: "iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti", legea veche promovata de rabini spunea: "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte".
Isus a acceptat sa moara pentru idealul Lui; intrebarea e: noi am fi dispusi sa renuntam la viata in numele unui ideal ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu