Despre mancare, cancer si alte temeri

De curand am citit comentariul unui prieten pe Facebook care incerca sa ne convinga sa devenim vegetarieni, cu diverse argumente; acest post este replica mea pentru toti cei care considera ca o viata "sanatoasa" implica neaparat o alimentatie vegetariana, sau cel mult lacto-vegetariana.
Trebuie sa recunosc ca si eu ma pregatisem sa trec pe vegetale in ideea unui metabolism sanatos; dar am ajuns la urmatoarea concluzie:
Este intr-adevar mai sanatos -probabil- sa mancam vegetarian dar totusi asta nu ne va scapa de eventuale probleme, si asta pentru ca, o alimentatie sanatoasa nu ne fereste de "otrava energiilor celor din jur" (cum o numea Don Miguel Ruiz), cu alte cuvinte, daca cineva iti incarce campurile energetice cu informatie otravita (gelozie, ura, invidie), alimentatia ta nu este un impediment; ceea ce cred insa ca ar trebuie sa schimbam, este felul nostru de a vedea lumea, multi dintre noi tinzand sa dam vina pe cei din jur pentru cele mai multe dintre ne-reusitele noastre, respectiv pe sistem, guvern, sau chiar prieteni.
Trebuie sa intelegem ca suntem profund responsabili pentru ceea ce ni se intampla in viata, fiecare dintre noi traim in propria lume, cei din jur (cunoscutii, familia, prietenii) sunt doar pasageri in vietile noastre, ei vin si pleaca, in final suntem singuri raspunzatori de realizarile noastre, si nimeni nu va judeca in final pe altcineva decat pe noi pentru actiunile noastre.
Exista doua modalitati de a contracara "otrava informationala" pe care o receptam de la cei din jur, fie suntem total indiferenti, conform principiului: "de ce nu te temi nu iti poate face rau", fie ii binecuvantam pe acestia, conform principiului: "binecuvantati pe cei ce va blesteama".
Dupa cum spune si titlul postului, mi-am propus ca tot aici sa vorbesc putin despre moarte si cancer:
Cancerul este o plaga la moda in zilele noastre iar noi ne temem de el pentru ca, in general se termina odata cu moartea. Acum avem doua variante dintre care putem alege cand ne gandim la moarte, fie suntem atei si spunem ca se termina totul, deci nu avem de ce sa ne temem, daca moartea este doar un somn adanc; fie suntem crestini sau orice altceva si atunci ne temem de o eventuala pedeapsa ca raspuns la viata noastra poate ne-placuta in ochii lui Dumnezeu, in acest caz probabil ca incercam sa meditam mai profund asupra viitorului nostru "din lumea cealalta".
Dupa cum spuneam si in alte posturi, eu cred ca Dumnezeu vrea doar sa fim fericiti, un Tata este fericit atunci cand copiii Lui sunt fericiti, asa ca nu trebuie sa ne turnam cenusa in cap poate-poate il imbunam pe Dumnezeu; dar despre asta am mai vorbit in alte postari.